Cronică film: Cimitirul animalelor(2019)

Cimitirul animalelor este regizat de Kevin Kölsch şi Dennis Widmyer şi îi are în distribuţie pe Jason Clarke, Amy Seimetz, John Lithgow. Este un remake al poveştii scrise de Stephen King.

Nu am văzut primul film şi nici nu cred că o să-l mai văd după ce l-am văzut pe cel de anul acesta. Nu poate să mă surprindă cu ceva nou şi ar fi o pierdere de timp. Povestea este clasică, o familie se mută de la oraş într-o zonă rurală şi lucruri ciudate încep să se întâmple. Lucruri supranaturale pentru că suntem într-o poveste scrisă de Stephen King.

 Familia este compusă din părinţi, o fetiţă, un băieţel şi o pisică pe nume Church(de la Winston Churchill). După mutarea lor aceştia află că au în pădurea din spatele casei un cimitir unde sunt îngropate animalele. Mămica nu prea este încântată de asta dar nici nu îşi face prea multe griji. Totul este bine şi frumos, familia încearcă să se adapteze la noua casă şi să se relaxeze. Tatăl este doctor şi şi-a găsit un loc de muncă în apropiere. Încep să se înţeleagă bine cu singurul lor vecin, Jud, şi totul pare că este foarte bine.

Aflăm lucruri despre trecutul mămicii, tăticul este supărat datorită unui lucru pe care l-a văzut la muncă iar fetiţa este jucăuşă şi aleargă peste tot prin casă, câteodată şi prin casele altora. Dar nimic nu se perturbă fericirea familiei. 

 Mai mult de jumătate de film este introducerea în sânul familiei. Iar cealaltă jumătate este tot un fel de introducere în viaţa lui Jud şi acţiunea propriu zisă.

 Până aici ajungi să te ataşezi în primul rând de mămică, de vecinul Jud şi de copilă. 

De pe la jumătatea filmului încep lucrurile să se împută pentru familie. Ca în orice film horror nu fac ceea ce ar fi normal şi de bun simţ să plece de acolo. Stau până nu mai au încotro decât să plece. Dar tatăl ajunge să se ataşeze atât de mult de locurile acelea că nu mai vrea să plece deloc. Şi, deşi a fost avertizat pe tot parcursul filmului, face ceea ce nu ar trebui şi aşa distruge frumoasa familie pe care o are. 

 Nu a fost un film care să mă impresioneze cu ceva anume. Actori au fost destul de buni, povestea a fost cât de cât interesantă. Dar mă aşteptam la mai mult. Lucrurile au fost prea explicate, prea lipsite de mister că a ajuns să nu mă mai surprindă cu ceva şi finalul a fost previzibil. Au fost câteva momente tensionate şi care m-au cam speriat dar nimic memorabil. 


Am scris cele de mai sus prin aprilie și de atunci am văzut și prima ecranizare a cărții lui Stephen King. Mi-a plăcut mai mult primul film. Are ceva care ăstuia îi lipsește. Ceva care face personajele credibile. O să caut să văd și partea a doua, care n-are nicio legătură cu cartea.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *