Cronică film: The Grudge/Blestemul(2020)

The Grudge este o continuare a seriei care nu se mai termină odată Ju-On: The Grudge. Cred că ăsta este primul film din serie care nu-i regizat de Takashi Shimizu, creatorul seriei.

Evenimentele din acest film se întâmplă concomitent cu cele din primul The Grudge american, din 2004. Fiona Landers(Tara Westwood) pleacă de la o casă din Tokyo, fiind foarte speriată de evenimentele petrecute în interior. Este aceeași casă în care se petrec nenorocirire din primul film. Ajunge acasă și, neștiind că spiritele din Japonia au urmărit-o până aici, o ia razna, își omoară familia și se sinucide. Astea se petrec în 2004.

Apoi, alte persoane sunt luate în vizor de spiritele de acolo, care acum au luat forma familiei Landers.

Acțiune filmului se petrec în trei perioade temporale – 2004, 2005 și 2006. Ultimul an fiind prezentul și cel în care este personajul principal, detectivul Muldoon(Andrea Riseborough). În toți acești ani, casa de pe Reyburn Drive 44, face câteva victime și filmul încearcă să lege toate aceste crime între ele. Tocmai aproape de sfârșit se leagă toate scenele între ele și înțelegem cum au murit toți cei care au intrat în casă.

Sau, cel puțin, aproape toți. Am un reproș foarte mare pe care îl pot face acestui film. Dacă orice persoană care intră în casa asta este bântuită și omorâtă de ce detectivul Goodman nu moare?! Îl protejează iconițele pe care le poartă cu el, chiar atât de simplu este? Sau echipajele care au venit să ridice cadavrele și să investigheze crimele de ce nu au murit toți? Trebuia ca toată poliție de acolo să fie deja moartă.

Mi se pare cam leneș și stupid să afirmi că cine intră în casă aia moare și, apoi, să demonstrezi că nu este așa și să omori doar pe cine vrei tu pentru un efect dramatic. Poate că fantomele de acolo discriminează. Asta este unul dintre lucrurile care m-au făcut să nu îmi placă filmul ăsta, lipsa de sens a lucrului care ține filmul în picioare.

Actori sunt ok. Nu am prea multe de discutat aici, pentru că nu se întâmplă prea multe chestii. Oamenii merg cu mașină, plâng, se ceartă, apoi, sunt omorâți. Sunt câteva jump-scare-uri dar nu s-a făcut uz prea mult de ele.

Atmosfera pe care au încercat să o creeze în film este dezamăgitoare. Este dramatică și nu are pic de horror în ea. Scenele în care detectivul Muldoon este urmărită de cadavre prin secția de poliție este previzibilă și singura care are un pic de horror.

Am mers la filmul ăsta pentru nu văzusem niciunul din seria The Grudge și, sincer, nu mă așteptat la prea mult. Dar a fost mai mult drama decât horror.

Nicolas Pesce este un regizor tânăr și are timp să facă filme horror mai bune. Înțeleg că a vrut să facă altceva, să creeze un noi fel de The Grudge și să dea un reboot seriei. Nu pot să zic decât să este un film care nu merită timpul și banii fanilor horror sau oricui vreodată.

Este plictisitor, puțin cam pretențios pentru ce ofera.

Vă faceți un serviciu dacă nu vă duceți la el .

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *