Despre încrederea în sine

Încrederea în sine este o expresie care sună inteligent dar nu înseamnă nimic. Se aruncă în stânga şi în dreaptă cu încredere dar nici nu ştim exact ce este, cu ce se mănâncă şi de unde vine. Desigur că nici eu nu prea ştiu cum este cu încrederea asta dar o să îmi dau cu presupusul şi o să mă bazez pe calculele mele subiective.

Încrederea în sine provine din experienţă + noroc + puţină prostie. 

Experienţa vine cu timpul şi cu acumulatul de evenimente pe care le-ai trăit. Ai schimbat 3 locuri de muncă, ai avut 7 iubite, ai fost la 5 facultăţi, ai deschis 14 afaceri şi ai băut 100 de beri. Cam asta este experienţa şi trebuie să trăieşti ca o acumulezi. Dacă stai în casă şi vrei să capeţi experienţă instant şi să ştii tu cam ce se face şi cum se mănâncă viaţa o să aştepţi mult şi bine. Ieşi afară şi dă cu botul de bordură( *metaforic*) cât mai poţi.

Norocul vine mână în mână cu experienţa. Cu cât ai mai multă experienţă într-un domeniu sau în viaţă cu atât pare că ai mai mult noroc. Se poate întâmpla să fii omul potrivit la locul potrivit sau altele de genul. Norocul ţi-l faci cu mâna ta dar poate foarte bine să nu vină nicioadată.

Puţină prostie este necesară ca să mergi înainte. La început o să o cam dai în bară şi este cel mai bine să fii puţin prostuţ şi să continui. Încrederea câteodată înseamnă prostie şi nebunie. Dacă dozezi bine doza de prostie o să rămâi cât de cât cu picioarele pe pământ şi o să înveţi ceva din greşelile tale.

Concluzia este că încrederea în sine este ceva despre care nu ar trebui să vorbim atât. Poţi să faci lucruri şi fără să ai încredere că o să reuşeşti şi poţi să o dai în bară şi atunci când te umfli în pene că eşti cel mai tare. Cel mai bine te concentrezi pe făcut şi nu pe concepte goale.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *