Frankissstein – Jeanette Winterson | recenzie carte

Sanatate mintala este ata care ne conduce prin labirintul Minotaurului. Odata taiata sau desfasurata, inaintam spre tunele intunecate, impenetrabile oricat de buna harta ai avea, si ceea ce se ascunde acolo e o fiara in forma de om, ce ne poarta propriul chip. Suntem lucrurl de care ne temem. (pagina 163)

Frankissstein este o carte stranie. Nu prin subiect ci prin ambiguitate care insoteste personajele de-a lungul povestii. Suntem martori la crearea romanului gotic Frankenstein, publicat in 1818 de Mary Shelley, si la o poveste de dragoste intr-un viitor in care robotii si AI-ul sunt tot mai aproape sa devina realitate. Robotii au devenit realitate, sub forma un jucarii sexuale create de compania lui Ron Lord. Personajele principale din viitorul-prezent sunt Ry Shelley si Victor Stein. Intrepretarea mea este ca cei doi sunt reincarnari ale scriitoarei Shelley si a personajului creat de aceast, doctorul Frankenstein. As merge putin mai departe spunand ca personajul a prins viata in 1818 si a trait pana in prezent. Misiunea acestuia fiind sa creeze AI-ul care ne va elibera de temnita corpului. Intr-un fel, el este AI-ul original care vrea sa se upgradeze.

Cele trei personaje principale sunt secondate de o duzina de alte personaje, unele care au existat in realitate – Byron, Percy Shelley, Claire Claimont, John Polidori, Ada Lovelace- altele care exista doar in carte – Ron Lord, Claire, Polly D.

Ne indreptam inspre moarte, in timp ce lucruri pe care abia daca le-ntelegem revin iar si iar, ranindu-ne si facandu-ne sa suferim. (pagina 133)

Vreau sa tin minte clipa asta, Vreau s-a cred. Vreau ca dragostea lui sa aiba suficienta sare in ea ca sa ma tina la suprafata apei. Nu vreau sa inot disperat, ca sa nu ma inec. Vreau sa am incredere in el. Nu am incredere in el. (pagina 143)

Cand ma uit la Victor, am mereu sentimentul ca e un om care face cazemata in jurul propriei sale vieti. (pagina 150)

Nu este o carte foarte vesela dupa cum reiese din citatele de mai sus. Nici nu trebuie sa fie. Este reconfortanta, diferita de ceea ce am citit pana acum si prezinta un subiect sensibil (persoanele trans si transfobia) intr-un mod organic si inteligent.

E destul sa dormim in vesnicia trecatoare a clipei de acum. (pagina 194)

 

⭐⭐⭐⭐

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.