I am not a serial killer: Drama criminalului îndrăgostit

Am văzut zilele trecute filmul I am not a serial killer, unde un puști sociopat descoperă că vecinul lui este un monstru criminal care fură diverse părți din victimele sale.
Filmul este unul care curge lent și nu cred că o să fie pe placul prea multor persoane. Nu este un film horror per-se, cu scene obișnuite pentru genul ăsta de film. Apar câteva lucruri explicite și sunt omorâți câțiva oameni dar accentul este pus altundeva. Cu cât puștiul din film descoperă din ce în ce mai multe lucruri despre vecinul lui cu atât ajungem noi, privitorii, să descoperim un monstru care trăiește o dramă.

Vecinul-criminal este căsătorit de mulți ani și ține într-adevăr la soția lui. Una dintre scene de la începutul filmul este cu el trimițându-i un pupic-fotografie. O iubește foarte mult și-i mărturiște de multe ori că o să fie mereu alături de ea. Iar el vorbesc serios deoarece adună organe și parte ale corpului de la victimele sale ca să le schimbe pe cele care sunt bolnave la el. Ucide atâția oameni pentru că nu vrea să moară și să-și lase nevasta singură. Pentru el nu există altceva decât ea și nimic nu-i poate sta în cale.

După ce am văzut filmul mi-am dat seama de drama prin care monstrul trece. Trebuie să omoare ca să fie alături de persoana dragă. Desigur că nu este moral ceea ce fac și este un criminal dar motivația lui este una destul de puternică.

Nu avem aici un criminal care ucide de dragul de a face asta ci unul care vrea să trăiască pentru că iubește. Nu este total malefic, nu este răul întruchipat, risca tot ceea ce este el pentru dragoste.

Ăsta este un lucru destul de rar la criminalii din filme.

Tot filmul este conceput ca o dramă. Anotimpul în care se petrec lucrurile, depresia prin care trece puștiul care a aflat secretul, lipsa unei figuri masculine în viața puștiului.

Odată cu descoperirea pe care a făcut-o a mai suferit încă o deziluzie în ceea ce privește bărbații – nu poate să aibă încredere în ei deci nu poate să aibă nici în el încredere. De aia trebuie să urmeze niște reguli pentru că răul este și în el, cum este în vecinul lui și în tatăl lui.

Dacă la suprafață este un film cu un monstru criminal, în adâncime este una dintre dramele prin care trece omenirea: Moartea. Monstrul nu vrea să-și accepte moarte și absoarbe viața din alte persoane. Luptă cu toate puterile pentru ceea ce a construit alături de jumătatea lui.
Iar dacă ar fi să ne gândim puțin, oare câți oameni ar alege să ucidă doar pentru a rămâne în viață alături de cei dragi. O întrebare la care cel mai bine ar fi să nu răspundem.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *