Mi-am propus să citesc luna aceasta 5 cărţi. Am reuşit să termin două cărţi şi să citesc un sfert din a treia. Aş putea să zic că am dat greş cu cititul luna asta dar sunt mulţumit de mine. Am citit cât am putut, când am putut şi pe unde am putut. Am citit undeva la 1000 pe pagini în ianurie. Ce număr frumos şi rotund. Dar cel mai important este ce am învăţat luna aceasta.

Lecţia pe care am învăţat-o în ianuarie este perseverenţa. De multe ori nu o să iasă cum ţi-ai imaginat. O te să împiedici, o să cazi, o să dai înapoi, o să ai nevoie de timp să îţi revii sau să te redresezi. Este normal, asta este viaţa şi o să fie mereu lucruri neprevăzute pe drum. Important este să perseverezi, să ştii când să continui ceva şi când să schimbi lucrurile. Iar această aptitudine vine cu experienţa.

Dacă vine cineva şi îţi spune că îi iese mereu aşa cum şi-a imaginat şi că poate să te înveţe şi pe tine cum să faci, întreabă-te oare care este preţul în lei la oferta sa. O să fie mereu oameni care fac mai mult sau mai puţin decât tine. Nu asta este important. Concentrează-te pe ce faci tu sau pe ce nu faci şi o să vezi că te simţi mult mai bine cu tine şi cu viaţa ta.

Andrei Pleşu a spus la o conferinţă că reţeta pentru nefericire sigură este să te întrebi în fiecare zi dacă eşti o persoană de succes. Intră în contradicţie cu valul ăsta de dezvoltare personală şi de oameni de succes pe care-i întâlnim pe internet. Succesul este un concept atât de relativ şi înseamnă ceva diferit de la persoană la persoană că simpla încercare de a-l băga în câteva categorii te poate duce la spitalul de boli nervoase. Pentru unele persoane succesul poate însemna 1 milioane de euro, pentru altele poate însemna o carte citită.

Având în vedere ce mi-am propus la începutul lunii(să citesc 5 cărţi) am dat greş. Dar judecând după toate lucrurile pe care le-am descoperit, pe care le-am trăit şi de care m-am bucurat sau nu în luna aceasta, sunt un succes. Viaţa noastră este o combinaţie paradoxală de succes şi eşec. Trăită câteodată în acelaşi timp.

Ceea ce contează este să trăim, să nu ne izolăm în ideile noastre fixe şi să avem bunul simţ să acceptăm că nu suntem buricul pământului şi că lumea nu începe şi nu se sfârşeşte cu noi. Lucrurile cu adevărat frumoase sunt deja sub nasul nostru, mai trebuie să avem capacitatea să le vedem şi să le lăsăm să ne facă ziua mai tolerabilă.