Câteva lucruri legate de locurile de muncă şi ce să nu faci la ele:
În primul rând, să nu faci credite. Da, ştiu, vrei să fii în rând cu lumea. Toţi prietenii tăi au făcut asta. Oricum plăteşti chirie. Părinţii te-au convins că este mai bine aşa. Adevărul este că sunt foarte puţine lucruri bune atunci când faci credit, de orice fel. După ce trece euforia aia că ţi-au luat ceva nou şi te loveşti cu faţa de realitatea unui credit pe câţiva anişori, încep să îţi tremure chiloţii. Nu am fost destul de “inspirat” să fac un credit pentru casă sau maşină dar ştiu că bruma de bani pe care i-am luat ca să îmi iau lucruri prin casă m-a cam făcut să îmi înghit cuvintele atunci când aveam ceva de spus. Poate sunt eu mai laş aşa dar ştiam că trebuie să plătesc lună de lună şi dacă nu plătesc pierd ce am cumpărat şi mai dau şi banii cu dobândă. Deci nu faceţi credite, de orice fel. Mă rog, dacă faceţi asumaţi-vă că o vă cam piardă din avântul revoluţionar şi nu o să mai fiţi aşa zmei peste tot. (Asta se refera la persoanele entry level, aşa ca mine. Ştiu că sunt peste tot oameni hypercalificaţi care nu stau într-un loc de muncă. Asta aşa, să ştii că nu te-am uitat)
Nu acceptaţi să faceţi muncă în plus fără niciun motiv şi fără să fiţi plătit pentru asta. Ştiu şi că există concepţia asta că trebuie să îţi dai sufletul la locul de muncă şi să fii 100% acolo. Dar dacă ţi se adaugă sarcini pe parcurs şi salariul rămâne la fel există o problemă destul de mare. Iar dacă nu eşti forţat de anumite circumstante(vezi credit) pleacă şi nu te mai întoarce acolo. Ţi se dau sarcini pe sub mână din două motive: cineva nu îşi face treaba şi nu este tras la răspundere, nu au oameni suficienţi şi vor să profite de angajaţi ca să scutească nişte bani. Nici nu contează ce îţi promit ei, diplome, teambuildinguri, laude peste laude. Nu plăteşti chiria cu laude, nu mănânci diplome şi nu poţi să stai în teambuilding toată viaţa.
Dacă eşti tras la răspundere pentru ceva nu pleca capul şi fii un mieluşel ascultător care nu prea înţelege el ce a greşit dar sigur a greşit. Fii decent dar pune întrebări. Să ţi se explice situaţia ca să ştii să nu mai faci sau să corectezi ceva la tine. Se poate întâmpla ca argumentele să nu existe şi să existe un turnător prin echipa care pur şi simplu vrea să îţi facă rău.
Peste tot există turnători şi sunt ţinuţi pentru asta. Nu mă refer la oameni care atrag atenţia când chiar există probleme adevărat şi cei puşi special să te spioneze când ei se prefac că fac ceva. Ai întârziat 3 minute, fii sigur că o să afle managerul. Ai avut o zi mai proastă, o să afle tot departamentul. Există două tipuri de turnători: naivi(care pur şi simplu au gura mare) şi perfizi(care ştiu ce fac şi o fac pentru că le aduce beneficii). Deci ai grijă la persoanele alea care zâmbesc larg şi te întreabă din prima zi despre arborele genealogic. Este posibil să fie nişte “sifoane” pe acolo.
“Şefi” care ţipă la tine. Am avut norocul să nu dau peste aşa ceva, nu în formele alea grave. Dar am auzit că există această specie de “şefi”, care consideră că modul de a rezolva o problema este să urle, să zbiere, să te facă cu ou şi cu oţel. Dacă se întâmplă aşa ceva nu rămâne acolo. Lucrurile o să rămână aşa şi o să se agraveze. După ce ai fost tras la răspundere aşa sau ai văzut că i s-a întâmplat asta unui coleg, completează demisia şi pleacă de acolo. Nu mai aştepta vreo minune.
Nu încerca să schimbi oamenii. Asta aşa, în general, nu doar la locul de muncă. Nu încercă să convingi colegul libidinos să nu mai fie aşa, colega uitucă să îşi cumpere o agendă şi aşa mai departe. Nu face terapie cu colegii şi nu încerca să-i salvezi. Toate lucrurile astea îţi vor exploda în faţă la un moment dat şi este foarte posibil să rămână urme.
Dacă îmi mai vin idei o să completez pe parcurs. Cam asta este tot până acum. Dacă ai vreo întâmplare pe care vrei să ne*o spui nu ezita. Chiar sunt curios ce lucruri se mai întâmplă pe la alte locuri de muncă.
Ca să fie clar: nu am ceva de reproşat cuiva, compania sau persoană. Nu am scris acest articol ca să defăimez vreo companie. Este pur şi simplu subiectiv şi îmi asum să nu fie aşa realitatea.