Recenzie carte: Marele Gatsby – Francis Scott Fitzgerald



Marele Gatsby de Francis Scott Fitzgerald este un roman curat, cu personaje dintr-o lume de mult apusă şi cu o aromă specifică fitzgeraldiană. Acţiunea curge lin şi ne sunt prezentate motivele care l-au motivat pe Jay Gatsby să ajungă un milionar. Un roman care demonstrează că prea multă iubire te poate ucide.

Am început să citesc Marele Gatsby acum vreo 4 ani. Eram în căutare de ceva nou şi mi s-a părut că titlul sună interesant. Desigur că nu am citit-o atunci şi am avut de curând ocazia să o lecturez. Până la urmă şi eu voiam să fiu cineva mare, aşa că se potrivea cu ţelurile mele cele mai înalte. De la început cartea mi-a atras atenţia. 

“Pe vremea când eram mai tânăr, adică mai vulnerabil, tata mi-a dat un sfat la care mă tot gândesc de atunci încoace. Ori de câte ori vei avea chef să critici pe cineva, mi-a spus el, să nu uiţi că nu toţi oamenii de pe lumea asta s-au bucurat de avantajele pe care le-ai avut tu.

Această frază de la început, despre să nu judeci oamenii după aparenţe, este importantă în carte şi face o trimitere potrivită la Jay Gatsby şi la cum era acesta judecat în fel şi chip de alte persoane. Dar Nick Carraway, naratorul povestirii, este persoana care nu s-a pripit să-l judece prea aspru şi care s-a apropiat cel mai mult de sufletul lui Gatsby.

La începutul cărţii, Nick ne prezintă circumstanţele care l-au făcut să se mute pe Coasta de Est, în East Egg, vis-a-vis de vila lui Jay Gatsby. Ne sunt prezentate personajele care vor popula cel mai mult povestirea. Tom şi Daisy Buchanan, Jordan Baker şi Myrtle şi George Wilson. Întâlnirea cu soţii Buchanan este plină de lucruri interesante. Aflăm că Tom are o amantă, că Daisy este nefericită dar că este o femeie fermecătoare pe care Nick o vede ca pe o muză strălucitoare. Nick este puţin stânjenit de vizita pe care le-o face rudelor sale deoarece nu-i cunoaşte chiar aşa bine.

Tom este un timp cu o suficienţă de sine debordantă. Nick îl caracterizează ca “ unul dintre acei oameni care, la vârsta de douăzeci şi unu de ani, ating un grad de perfecţiune atât de înalt, încât tot ceea ce realizează după acea seamănă a eşec.”Tom este descris ca un bărbat cu puternici convingeri care emană masculinitate şi care nu stă prea mult la discuţii atunci când vine vorba să-şi impună punctul de vedere.

Un contrast interesant între gingaşa Daisy şi impunătorul Tom. Un cuplu tipic în care femeia aleargă după bărbat şi este dependentă de el iar acesta este rece şi o înşeală. Dar la un moment dat lucrurile o să ia o întorsătură interesantă.

Am privit-o din nou pe verişoara mea care a început să mă chestioneze cu aceeaşi voce joasa, emoţionantă. Era o voce pe care urechea o urmăreşte pe când urcă şi coboară, de parcă fiecare rostire este un aranjament de note ce nu vor mai fi cântate niciodată. Faţa îi era tristă şi încântătoare şi pe ea scânteiau ochii strălucitori şi o gură strălucitoare plină de pasiune – , însă vocea ei era pătrunsă de o emoţie pe care bărbaţii care o iubiseră nu o mai uitau, un glas cântat nestăpânit, un “ascultă-mă” rostit în şoaptă, parcă destăinuindu-ţi că doar cu câteva clipe înainte avusese parte de lucururi vesele şi pasionante şi că în scurt timp urmează să se petreacă altele la fel de vesele şi pasionante.

Daisy este pictată în culori tot mai vii şi mai înduioşătoare. Până şi soarele se simte onorat să-i atingă faţa şi să o vadă. Iar atunci atunci când vine apusul se desparte de ea cu un regret profund.

Nick este, probabil, influenţat în imaginea pe care o are despre Daisy de discuţiile pe care le-a avut cu Gatsby. Toate aceste evenimente sunt rememorate de Nick şi se face trecerea cronologică de destul de multe ori de la prezent la trecut. Deci Nick ştie ce o să se întâmple la final şi deja îşi aduce aminte de Daisy aşa cum ar fi văzută Gatsby, cu ochii unui îndrăgostit.

Ultimele raze ale soarelui i-au mângâiat o clipă faţa luminoasă cu o romantică afecţiune. În timp ce o ascultam, vocea ei mă silea să mă aplec spre ea ţinându-mi respiraţia – apoi strălucirea s-a stins, toate razele de lumină părăsindo cu un regret prelung, aidoma copiilor care părăsesc o stradă plăcută în amurg.

Romanul se îi poartă numele lui Jay Gatsby dar ajungem să îl cunoaştem treptat personajul şi, mi-a lăsat impresia, că niciodată nu o să înţelegem cine a fost el cu adevărat. Un bărbat pasional care a iubit până la final, un afacerist fără scrupule sau un băieţel care a plecat de acasă ca să demonstreze ce sus poate să ajungă? Vei descoperi cine este acel bărbat doar citind romanul scris cu atât talent de Fitzgerald.

Cel mai bine l-a descris Nick  Carraway pe Gatsby:

Gatsby credea în luminiţa verde, în viitorul voluptuos care se îndepărtează de noi cu fiecare an ce trece. El ne-a scăpat atunci, dar nu contează – mâine vom alerga mai repede, ne vom întinde braţele şi mai departe… Şi într-o bună dimineaţă…

Poţi să achiziţionezi Marele Gatsby şi alte cărţi scrise de Fitzgerald intrând pe acest link.

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *