Momentul ala cand este foarte obosit dar tragi de tine sa mai faci un alta. Asta-i problema cu oboseala, ca iti distruge orice dorinta de mai face ceva. Nici sa te uiti la tv nu poti, nici sa dormi nu poti, nici sa citesti nu poti. Oboseala vrea toata atentia pentru ea si numai pentru ea. Iti cere tribut pentru momentele cand ai tras, ai muncit si ai crezut ca este invincibil. Ajungi acasa si te pocneste in moalele capului.

    – Credeai ca o sa mai faci ceva si acasa, iti sopteste pe la urechi. Teapa, fraiere! O sa stai cu ochii pe pereti, imaginandu-ti ce puteai sa faci daca nu erai asa obosit.

    – Dar credeam ca mai am timp sa fac si aia, spui tu dintr-un colt al camerei. 

De aia e bine sa facem pauza putin cand simtim capul gol de la atata oboseala. O senzatie groaznica, de vid interior. Nimic nu poate sa imi ofere o disperare asa mare ca vidul intelectual oferit de oboseala.

Nimic nu rezolva mai bine oboseala decat o baie calda. Pacat ca nu avem apa calda. 🙁