Alienistul este o carte cu detectivi și crime publicată în 1994. După ce a apărut un serial bazat pe carte, editura Leda a publicat cartea în română.
La un moment dat am început să mă uit la serial și m-a intrigat de la prima scenă. Nu l-am dus până la capăt dar mi-a rămas în minte. Iar când a apărut cartea în română am zis că vreau să o citesc. Să văd dacă merită să mă uit la serial sau nu. N-am ajuns la vreo concluzie în privința serialului dar cartea mi-a plăcut destul de mult.
Acțiunea îi are în prins plan pe dr. Laszlo Kreizler( alienistul nostru drag), John Moore, un gazetar la NYT, Sara Howard, o secretară care vrea să devină detectiv și a fraților detectivi Isaacson. Apare și Theodore Roosevelt pe ici pe colo.
Echipa aceasta are misiunea de prinde un criminal în serie care omoară băieți care se prostituează. O să descoperi citind cartea un New York destul de diferit, la suprafață cel puțin, și multe lucruri care acum ni s-ar părea inadmisibile. Cum ar fi bordeluri în care băieți se îmbracă în haine de fete și își vând corpul. Toată chestia asta cu acordul tacit al societății newyorkeze.
Problema este că poliția nu o să-i ajute, mai mult o să le pună piedici și o să încerce să-i încurce. Datorită ajutorului primit de la Roosevelt reușesc să îi aibă în echipa lor pe cei doi detectivi.
După ce apare și ce-l de-al doilea cadavru mutilat, echipa începe să construiască ”portretul” criminalului în serie și să pornească pe urmele lui. Cum reușesc să-l prindă? Prin deducție și prin extragerea detaliilor psihologice din indiciile pe care le adună pe parcurs. O să fie o treabă ușoară? Deloc. O mare parte din carte(400 pagini) se chinuie să-i dea de urmă, având niște eșecuri destul de memorabile.
Ritmul cărții este când alert, când monoton. Carr reușește să îți trezească interesul o perioadă apoi devine cam plictisitor, învârtindu-se în jurul cozii. Sunt de părere că putea să fie cu 100 de pagini mai scurtă și să elimine (poate) anume scene care nu duc nicăieri în poveste.
Cercetarea pe care a făcut-o autorul pentru carte este ireproșabilă, totul se încadrează perfect în cronologia istorică. Normal că se încadrează, Carr este un istoric militar reputat.
Cea mai mare problemă a cărții este nememorabilitatea poveștii pe de-a întregul. Personajul sunt construite foarte tine, îți ațâță curiozitatea dar nu reușește să fie memorabil într-un final. Pare că a mers pe un drum deja bătăturit și nu a adus o notă personală.
O povestea interesantă populată de caractere puternice și foarte bine construite dar care nu te împinge să recitești cartea odată ce ai trecut o dată prin ea.
