Recenzie carte: Casa bântuită – Shirley Jackson

Am descoperit-o pe Shirley Jackson prin intermendiul serialului făcut Netflix inspirat din cartea ”Casa bântuită”. Am citit despre ea că este cea mai cea scriitoare de horror, că așa și pe dincolo. Cum am citit și despre mulți alții. Când a apărut cartea la Litera și a fost promovată destul de consistent am zis să-i dau o șansă, singur este ceva cu cartea asta.

Am scris recenzia şi la serialul bazat pe această carte.

Scriu aceaste rânduri înainte de a termina cartea dar pot să spun cu singuranță că este unul dintre cele mai bune cărți horror scrise vreodată citite de mine.  Ce o face specială? Modul în care îți pătrunde în minte și te facă să simți presiunea pe care casă o are asupra personajelor. Presiune pe care am simțit-o în timp ce citeam. Sunt evenimente aparent banale se ascund o mulțime de subtilități și de semne că ceva nu este în regulă, că cineva sau ceva manipulează din umbră ceea ce vedem la suprafață. Mi-a lăsat impresia că fiecare personaj era împins spre a interpreta un rol anume. Eleonor și Theodora sunt, în mintea mea, cele două fiice ale lui Hugh Crain, primul proprietar. Relația lor plină de tensiune, presărată cu grijă și cu iubire, este una caracteristică unor surori. Acestea concurează pentru inima aceluiași bărbat și pentru atenția tatălui,  intepretati de Luke și dr. Montague.

casa-bantuita-recenzie

Tocmai ce am terminat cartea și pot să îmi spun părerea despre tot ceea ce se petrece în ea. Este o poveste care te lasă să îți imaginezi, să dai o semnificație fiecărui cuvânt, fiecărei scene, fiecărui sunet. Poate să fie o lectură obositoare datorită încărcăturii emoționale pe care o transmite.

De multe ori am avut impresia că se învârte camera cu mine când citeam. Eram prins într-un vârtej de emoții și de trăiri. Simțeam că sunt în Hill House și că sunt sub vraja casei. Mă dezgusta comportamentul Theodorei și al lui Luke. Priveam totul printr-o lentilă spartă, prin ochii încețoșați de traume ai Eleonorei.

Personajele sunt bine construite, fiecare împins de la spate de ceva diferit. Casa fiind personajul care iese în evidență cel mai mult, din punctul meu de vedere. Se joacă cu oamenii care intră în ea, îi privește, râde cu ei, veghează asupra lor atunci când dorm. Apoi, ca o pisică, se repede asupra lor și îi face șoriceii ei.

Dacă Hill House este „antiteza sănătăţii mentale” atunci cartea scrisă de Shirley Jackson este antiteza unei poveşti care te plictiseşte.

Dacă ţi-am stârnit interesul poţi să cumperi cartea de aici şi să fie a ta pentru totdeauna. 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *