Sally Rooney este o scriitoare cool, pe val, trendy, populară. Ceea ce mă bucură mult deoarece scrie bine. Cel puțin Oameni normali mi-a plăcut.
Am ales să citesc varianta în limba română, apărută la Curtea Veche. La început nu m-am așteptat la cine știe ceva, mă gândeam că este o jucărie nouă pentru cine știe ce grup de SJW și că nu e cine știe ce de carte. Dar nu este deloc așa. Este o poveste despre adolescenți care(încearcă) să se maturizeze. Dar ca să ajungă acolo trebuie să treacă peste un obstacol, dorința de a fi normali.
Connell și Marianne trec prin multe schimbări de-a lungul cărții, din această dorință de a fi normali adică acceptați – de aici și titlul. Relația lor are multe răsturnări de situație, multe momente în care îți vine să bați pe unul dintre ei și altele în care îi înțelegi, în care simți că vorbesc pe limba ta.
Ceea ce face cartea captivantă este franchețea cu care sunt prezentate viețile celor doi. Nu ți se ascunde nimic, totul este la vedere. Te simți singur alături de ei și te bucuri pentru ei. Îți intră ușor sub piele și ajungi să-i îndrăgești destul de repede.
Citind cartea și aflând mai multe lucruri despre Sally Rooney m-am gândit că multe lucruri din viața ei au fost incluse în carte. Rooney pare genul de elev conștiincios.
Realizez că nu este un subiect pe plăcut tuturor dar dacă te prinde cartea nu o mai poți lăsa din mână. Câteodată te ia durerea de cap la ce prostii fac personajele dar nu poți să nu continui ca să vezi următoarea lor mișcare. Nu este o poveste de dragoste tipică, este bine ancorată în realitatea zilelor noastre unde dragostea a suferit ”mutații severe”. Oameni care aleargă după normalitate și care pe care nu simt că reușesc să o atingă, Relații în care traumele controlează totul și Relații care te fac să te simți bine în pielea ta. Cam despre asta este vorba în Oameni normali.
Cartea urmează evoluția celor doi tineri de-a lungul a câtorva ani, cu câteva salturi în timp. Viața și capriciile îi despart inițial. Apoi, se reîntâlnesc de-a lungul timpului și se reaprinde scânteia de fiecare dată. Atracția este atât de puternică că nu se pot abține să nu sară în pat cu fiecare ocazie pe care o au.
Connell și Marriane fac cu rândul la care să fie cel mai enervant personaj din carte și a trebuit să fac câteva pauze ca să îmi revin după noua prostie pe care au făcut-o.
În esența ei, Oameni normali este un roman al maturizării, al acceptării de sine și al acceptării celorlalți.
–––
Fără să premeditez, am început să citesc mai mult cărți scrise de femei. Una dintre ele este asta. Ceea ce vreau să subliniez este că îmi face mare plăcere să descopăr scriitoare și să văd lumea prin ochii lor. Este un exercițiu care are beneficii neprevăzute în viața mea.