Am vrut să citesc cartea asta deoarece am auzit multe lucruri bune despre editura Black Button Books. Că publică cărți interesante, că sunt tineri și frumoși și liberi, chestii de genul.
Am cumpărat-o de la una dintre cele mai tari librării din București și am purces la citit.
Proiectul Lazarus este o carte diferită. Poveștile se întrepătrund și, câteodată, este destul de greu să înțelegi unde vrea să ne ducă povestitorul. Povestitor care este un alter ego al autorului, Aleksandar Hemon. Concluzia la care am ajuns este că nu vrea să ne ducă nicăieri. Deși străbatem împreună cu el câteva țări și descoperim, superficial, câteva culturi, legate ca un fir roșu de spectru războiului, nu ajungem nicăieri. Totul este o meditație la ideea de casă, de apartenență, de existență într-un spațiu care să te facă să te simți în siguranță.
Asta este și povestea lui Lazarus Averbuch, evreu care a plecat din Basarabia după pogromul din 1907, și care vrea să găsească un loc ”de trăit” în Statele Unite. Niște State Unite care sunt la fel de ”fricoase” ca în ziua de azi. Spun asta referindu-mă la imigranți. Este o țară care a fost construită de imigranți, mai buni sau mai răi, dar care întreține o ură seculară pentru această categorie de oameni.
Moartea lui Lazarus, în circumstanțe suspecte, îl împinge pe Vladimir Brick, imigrant la rândul său, să înceapă să scrie o carte despre istoria nescrisă din spatele vieții lui.
Pornește cu ceva în minte și ajunge să scrie total altceva. Scrie o povestea despre sine, despre ce înseamnă să te dezrădăcinezi și să încerci să îți construiești o viață în altă parte.
Despre complexul de inferioritate pe care îl provoacă meseria asta de scriitor, despre compromisuri, despre crime oribile care nu au fost niciodată pedepsite și despre cum viața este atât de complexă că nu vom putea înțelege complet ce s-a întâmplat înainte să ne naștem noi și de ce anumite lucruri au fost cum au fost. Putem să încercăm să le definim, să scriem cărțile noastre despre pogromuri, lagăre și genocid dar nu vom surprinde complet viața pe care au trăit-o oamenii atunci, mai ales cei care au suferit cel mai mult.
În călătoria lui, Vladimir este însoțit de un prieten din copilărie, imigrant și el. Aceștia vizitează orașele Cernăuți, Lvov, Chișinău, București și se opresc în Sarajevo.
Brick încearcă să meargă pe urmele lui Lazarus și să obțină informații de la cei care au cunoscut familia acestuia sau care au auzit vorbindu-se despre ea. Din păcate, descoperă că nu există nicio dovadă palpabilă că acesta a exista vreodată. Găsește mormântul familiei Averbuch dar nimic care să-l ajute să-i înțeleagă sau care să-i ofere un ”izvor istoric” care vorbesc despre Lazarus și familia lui. Doar niște cruci reci și bătute de ploaie.
Perspectiva lui Brick asupra vieții se întunecă din ce în ce mai multe și regretele ca și-a părăsit țara îl chinuie cu fiecare nou oraș pe care îl vizitează. Când ajunge la Sarajevo își dă seama că lucruri s-au schimbat doar în formă, fondul rămânând cam același. Războiul a distrus casele dar nu le-a răpit oamenilor dorința de a trăi.
asta a mai rămas din speranțele lui Lazarus
Regretul că a plecat din țara natală începe să-l chinui din ce în ce mai mult dar în același timp se gândește la soția din America și la viața pe care au construit-o împreună. Descoperă că existența ”americană” îl chinuie foarte mult și că o să rămână mereu un imigrant în ochii celorlalți, mai ales în ochii socrilor săi.
Aleksandar Hemon a folosit povestea lui Lazarus care un soi de catharsis pentru propriile temeri și propriile frustrări. Este o carte personală, o carte care rupe din sufletul scriitorului mai mult decât ar fi dispuși mulți să permită și care combină disperarea războiului cu alinarea pe care ți-o oferă amintirea copilăriei.
Adevărul este că nu mă așteptam la o asemenea poveste. Nu este ceva liniar sau care să facă vreo trimitere la biografia romanțată a unui personaj istoric. Moartea evreului Averbuch este pretextul pentru călătoria care îl ajută, sau nu, pe Brick să descopere ce se întâmplă cu sine. Proiectul Lazarus este mai mult despre cel care scrie decât despre cel despre care se scrie. Olga, sora lui Lazarus, este întruchiparea greutăților și cum un om ajunge să fie zdrobit de o istorie care-i este în toate modurile potrivnică. Și de ce îi este potrivnică poate te întrebi?! Pentru că este de o anumită etnie sau culoare sau naționalitate. Pentru că este un emigrant și un străin. Pentru că oamenii s-au temut din totdeauna de cei din afară, de cei care vin din provincii exotice precum Basarabia. Iar această teamă a existat, și încă există, în sânul societăților occidentale și ”civilizate”. Când ceva nu merge, cum se întâmplă adesea, se caută un țap ispășitor. De multe ori sunt de vină imigranții, fie ei evrei, bosnieci sau români.
Nu știu dacă se poate găsi o rezolvare permanentă pentru ”lupta” dintre cetățeni și imigranți. Mereu revine și mereu trebuie să ne înarmăm cu răbdare și să fim vigilenți la fiecare derapaj, mai ales cele care vin din noi.
Concluzia este că ”Proiectul Lazarus” este o carte care pătrunde foarte adânc în sufletul unei persoane care a părăsit locurile unde a crescut. O poveste care poate să pară câteodată că se pierde în detalii neimportante dar care reușește să surprindă o fărâmă din durerea pe care o duce cu el fiecare imigrant, fie el persoană decentă sau nu.
Nu pot să declar cu toată inima că recomand cartea asta. Mi-a plăcut mult și nu regret că am citit-o dar nu este pentru oricine. Trebuie să fie ceva în sufletul tău care să fii simțit la un moment dat că este într-un loc străin și că trăiește printre oameni cu care nu se înțelege ca se poată bucura de lectură.