Scenariu pentru happy-end este cartea cu care a debutat scriitorului american Matthew Quick. Aceasta a stat la baza filmului cu același nume, care a fost destul de apreciat când a apărut. De acolo am aflat și eu de carte. După ce am văzut filmul de două ori am decis să caut cartea să văd dacă este mai bună decât filmul.
Este greu să compari cartea cu filmul în orice situație dar mi se pare că plusul cel mai mare pe care îl aduce cartea este realismul. În film este un soi de dulcegărie hollywodiană, unde totul iese foarte bine și oamenii ajung să se schimbe, dar aici este diferit, nu știi ce o să se întâmple și dacă o să fie bine.
Îmi place că a lăsat loc de interpetări, că lucruri nu sunt doar într-un anumit fel și viața nu este roz. Câteodată nu știi, te simți pierdut, îți vine să urli de durere și te simți de rahat. Dar asta este viața. Apreciez foarte mult că nu a încercat să facă din povestea lui Pat una moralizatoare. Quick doar a prezentat lumea unui bărbat care refuză să accepte realitatea și care trebuie să trăiască cu o boală mentală. Nu se spune exact de ce suferă dar cel mai sigur este personalitate borderline.
În ciuda bolii lui, Pat vrea să fie o persoană mai bună. Mai ales că s-a întors de curând acasă și vrea să le demonstreze tuturor că este o persoană mai bună. Mai ales lui Nikki, soția lui. Nu mai știe de ea de ceva timp dar este sigur că atunci când o să vadă cât de mult s-a schimbat o să îi primească înapoi. Mai vrea doar o șansă, doar de una are nevoie.
Cu mulți dintre noi, Pat se hrănește cu iluzii și încearcă să controleze comportamentul celorlalți. Are impresia că dacă o să facă ceva și o să arate că s-a schimbat, o altă persoană o să-l accepte și o să șteargă cu buretele tot ce s-a întâmplat în trecut. Dar, de multe ori, nu este așa. Ajungi să te simți mult mai rău decât înainte pentru te-ai hrănit atât de mult timp cu o minciună pe care ai vrut să o crezi. Iar minciuna ce mai mare este că nu poți să trăiești fără o anumită persoană. O să fii trist, o să suferi, o să îți dorești să o vezi și să vorbești cu ea dar poți să înveți să trăiești singur sau cu o altă persoană.
Pat este obsedat de exerciții fizice. Asta este modul lui de a integra trauma pe care a suferit-o. Face exerciții câteva ore pe zi și apoi aleargă mulți kilometrii.
Datorită obsesiei sale cu alergatul ajunge să creeze o legătură cu Tiffany, o femeie care a suferit o traumă puternică la rândul ei. Cei doi ajung să devină foarte buni prieteni și descoperă că au multe lucruri în comun. Asta ar trebuie să fie de ajuns pentru ca Pat să realizeze că ea este mult mai potrivită pentru el decât a fost vreodată Nikki.
Dar, cum se întâmplă în viața reală, nu vede asta. Este orbit de obsesie. Vrea cu orice preț să o recâștige pe fosta lui și să își reia viața. Ceea ce nu se mai poate. Tiffany încearcă să-i arate asta într-un mod destul de extrem. Deși nu acceptă la început adevărul, cu timpul Pat începe să se dea pe brazdă și să renunțe la iluzii.
Mi-a plăcut mult cartea lui Quick. Este ușor de citit și te ajută să înțelegi personajele și să descoperi lucruri și despre propria ta persoană. Pe mine m-a ajutat.
Scenariu pentru happy-end este o lectură care nu o să îți dea prea mare bătaie de cap. Se citește repede, este plină de înțelepciune și te ajută să accepți nesiguranța vieții mai ușor.
Poți să cumperi cartea de aici și să fie a ta pentru totdeauna.
