Recenzie film: Brightburn/Focviu(2019)

Cum am fi fost lumea dacă Superman ar fi venit aici cu scopul de a ne cuceri? Cam asta este întrebarea la care încearcă să răspundă acest film.

BrightBurn este regizat de David Yarovesky și produs/scris de o parte din familia Gunn(James, Mark, Brian). Îi are în distribuție pe Elizabeth Banks, David Denman, Jackson A. Dunn, Becky Wahlstrom și Gregory Alan Williams.

Filmul spune povestea familiei Breyer și grozăviile prin care aceștia trec după ce adoptă un băiat, pe Brandon, după ce au încercat atât de mult timp să aibă un copil al lor. Brandon pică la propriu din cer, într-o noapte în care aceștia voiau să mai încerce să facă un bebeluș. Dorință îndeplinită, a părut că spune universul atunci. Dar orice lucru vine cu un preț. Cuplul Breyer vor descoperi care este acest preț atunci când Brandon va deveni destul de mare să observe că nu este ca ceilalți, că este superior, într-un fel.

Dar până acolo totul merge perfect. Vedem câteva cadre cu perfecta familie și cu băiețelul lor drăgălaș și adorabil. Aceasta este partea în care filmul te face să investești. Sau măcar încearcă asta. Pe mine nu m-au impresionat chiar atât de mult cadrele acestea și mi s-au părur grăbite. Grăbit mi s-a părut tot filmul. Ca și cum voia să ajugă mai repede la final și să ne arate ceva s-a întâmplat până la urmă.

Focviu preia multe din scenele celebre din Omul de oțel, în care Clark/Brandon își descoperă puterile. Familia Breyer este înțelegătoare și continuă să-l susțină pe Brandon indiferent cât de ciudat începe să se comporte acesta. Dar spre deosebire de Clark, Brandon a ajuns pe Pământ cu o misiune total diferită. Una pe care o respinge inițial dar pe care ajunge să o îmbrățișeze și care-i definește acțiunile pe tot parcursul filmului.

Nu este un film horror pentru mine deși a fost prezentat inițial așa. Este cel mult un thriller. Sunt câteva scene destul de explicite și câteva jumpscare-uri dar în rest mi-a lăsat impresia de tragedie. Tragedia unor părinți care nu au acceptat că fiul lor poate să facă lucruri rele și care au plătit pentru asta.

Actorii intepretează bine, mai ales cuplul Breyer. Dilema lor este cea care ocupă poziția centrală în film și s-au descurcat foarte bine să fie credibili și să transmită acealeași emoții privitorilor. Nu mi s-a părut ceva artificial și am fost până la capăt alături de familia Breyer.

Brandon mi s-a părut un personaj pe jumătate construit, ceva pe care l-au lăsat pentru mai târziu, poate vor să creeze un întreg univers în jurul acestui film. Chiar dacă filmul este despre el și ce alege să facă cu puterile sale mi se pare că este lăsat în fundal puțin. Partea cea mai importantă a filmului fiind dinamica dintre Tori și Kyle.

Mă așteptam la altceva când m-am dus să-l văd. Dar am fost plăcut suprins să descopăr un film care analizează câteva dileme existențiale și care încearcă să construiască o poveste în jurul acestor dileme. Toată faza cu superputerile este doar o metodă de a promova acest film și de a ajuta la transmiterea ideilor centrale ale filmului. Iar acestea pot fi înțelese mai ales de către părinți. Până la urmă majoritatea părinților nu pot să creadă că fiul lor a făcut asta și că le-a ascuns anumite lucruri.

FocViu pornește de la o idee interesantă și reușește să dezvolte o poveste în jurul unor dileme pe care multe persoane le-au avut de-a lungul timpului. Dar consider că are nevoie de o continuare. Este necesar ca anumite personaje să fie dezvoltate pentru a putea înțelege imaginea de ansamblu. Acesta este un început decent pentru o franciză de antieroi și despre cum poate lumea să le facă față.

 

brightburn-focviu-recenzie

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *