Recenzie film: Carlito`s way(1993)

Titlul filmului este edificator pentru tot ceea ce încearcă să facă personajul principal pe parcursul filmului. Acesta vrea să creeze o nouă direcţie(a new way) în viaţa lui. A realizat că nu vrea să urmeze calea din trecut şi vrea să urmeze un vis care nu îl va băga în mormânt. După spusele lui Carlito: “Nu sunt omorâţi prea mulţi vânzători de maşini în Bahamas.”

Filme cu gangsteri încă prind destul de bine dar nu atât de bine ca în anii 90. În acei ani au apărut capodopere precum Pulp fiction, O Poveste din Bronx, Băieţi buni, Casino, Reservoir Dogs, Heat şi alte câteva la fel de bune.

Printre aceste filme foarte bune este şi Carlito. În ultimii 10 ani nu au apărut filme cu gansteri la fel de bune ca acestea. Aş putea să spun liniştit că în ultimii 20 de ani nu au mai apărut. Aşa că trebuie să fim recunoscători pentru perioada 1990-1995. Iar Pacino era atunci în vârful carierei lui. În 1992 a luat primul lui Oscar pentru Parfum de femeie şi s-a întors imediat pe platourile de filmare şi ne-a oferit Carlito în 1993.

Charlie Brigante iese din puşcărie şi scapă, cu ajutorul prietenului său avocat Kleinfeld, de o condamnare de 30 de ani. Carlito decide să nu se mai întoarcă niciodată la puşcărie şi vrea să ducă o viaţă cinstită. Visul lui este să se mute în Bahamas şi să se asocieze la o afacere de închiriat maşini.

Filmul începe cu ceea ce urmează să se întâmple în secvenţele finale. Ştii cam ceea ce urmează şi eşti curios să vezi cum o să se ajungă acolo sau dacă există vreo răsturnare de situaţie.

Regizorul Brian de Palma a vrut să pună finalul la începutul filmului şi să fie în alb negru. Astlfel, a setat tonul poveştii încă de la început. Ceea ce cred eu că a vrut să simbolizeze este lumea lui Carlito care este colorată doar în alb şi negru. O lume în care nu există prieteni(cum zice şi Carlito la un moment dat), în care poţi să îţi pierzi viaţa oricând dacă faci o mişcare greşită şi în care el, Carlito, este o anomalie deoarece a supravieţuit atât de mult timp.

carlito-film-pacino

Iar pe parcursul filmului toate greşelile pe care acesta le face vor fi accentuate de o vocea lui Pacino pe fundal. Simte mereu că face o greşeală dar nu se poate abate de la codul lui moral şi de promisiunile pe care le-a făcut.

Al Pacino este unul dintre cei mai buni actori pe care cinematografia i-a avut vreodată. Rolul din acest film îi vine ca o mănuşă. Este credibil, empatizezi cu schimbările prin care trece personajul şi, deşi nu eşti de acord cu tot ceea ce faci, îl înţelegi şi ajunge să îţi câştige respectul. Într-o lume în care nu există onoare şi este plin de găinari care se omoară între ei, Carlito este un adevărat romantic, un cavaler al unor timpuri apuse.

Pacino a jucat mai multe roluri de ganster şi a reuşit de fiecare dată să creeze personaje diferite. Au fost jucate în perioade diferite din viaţa lui dar ştim cu toţii actori care nu pot să mai iasă dintr-un rol şi îl joacă la nesfârşit(Johnny Deep).

Carlito este în primul rând o dramă şi apoi un film de acţiune cu gansteri. Este drama unor oameni care nu pot sau nu vor să iasă dintr-o lume în care nu există învingător şi în care toţi pierd la un moment dat. O lume în care cuvântul dat, prietenia şi onoare nu există şi supravieţuieşte cel mai viclean.

Nu este un film pentru cei care sunt obişnuiţi cu finalurile fericite.

Alte personaje personaje importante în acest film sunt avocatul David Kleinfeld interpretat admirabil de Sean Pean, iubita lui Carlito, Gail, interpretată de Penelope Ann Miller, Benny Blanco(John Leguizamo), Pachanga(Luis Guzmán), procurorul Norwalk(James Rebhorn) şi o apariţie cu greutate în persoana lui Viggo Mortensen în rolul lui Lalin.

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *