Recenzie film: Pe urmele tâlharilor/The Highwaymen(2019)

Pe urmele tâlharilor este regizat de John Lee Hancock şi îi are în distribuţie pe Kevin Costner, Woody Harrelson, Kathy Bates,  John Carroll Lynch şi William Sadler. Filmul spunea povestea cuplului de poliţişti Hamer – Gault care au primit misiunea de a-i prinde pe temuţii Bonnie and Clyde. Este bazat pe fapte reale dar, desigur, că este un film deci nu crede tot ceea ce vezi în el.

Costner este Hamer, un fost căpitan, care s-a retras şi duce o viaţă tihnită. Harrelson este Gault, prieten şi subordonat de-al lui Hamer, care duce o viaţă fără prea mari satisfacţii.

Cei doi se reîntâlnesc după atât amar de vreme ca să-i prindă pe Bonnie şi Clyde şi ca să-şi demonstreze că nu sunt prea bătrâni pentru chestia asta. Se vorbeşte destul de mult în filmul ăsta despre predestinare şi cum mereu o să ajungi exact ceea ce eşti în sinea ta, indiferent ce lucruri ţi se întâmplă.

The Highwaymen se concentrează pe povestea acestor doi indivizi. Nu este despre Bonnie şi Clyde sau despre lucrurile pe care aceştia le-au făcut. Ei sunt doar un pretext pentru a prezenta o parte din povestea celor care i-au prins. Nu te aştepta să fie prea antrenant filmul şi cu multă acţiune. Este lent şi introspectiv. Iar Costner şi Harrelson joacă foarte bine. Iar pe asta se bazează toată povestea, cât de bine joacă cei doi. Povestea sunt cei doi şi interacţiune dintre ei. Celelalte personaje sunt secundare, Bonnie şi Clyde apar foarte-foarte puţin.

Nu este un film clasic, în care se împuşcă între ei poliţiştii cu infractorii – deşi se întâmplă şi asta – accentul este pus pe viaţa interioară a celor doi. Iar viaţa interioară a doi bărbaţii care au ucis zeci de persoane în cariera lor nu este una prea liniştită şi roz.

Ce mai apreciez la acest film este dezumanizarea infractorilor. În epocă, Bonnie și Clyde, erau priviți ca niște justițiari, niște Robin Hood, care luau de la bogați și dădeau la săraci. Când, în realitate, erau doar niște infractori și criminali, care omorau oameni și care nu dădeau doi bani pe ființele umane.

Iar cei care-i simpatizau cel mai mult erau cei nefericiți, cei care nu prea aveau o soartă prea bună și care se simțeau răzbunați de crimele celor doi. Din acest motiv cuplul criminal apare foarte puțin în film și sunt, de multe ori, filmați parțial sau de la spate. Cred că au încercat să evite idealizarea lor și concentrarea pe cei care i-au adus în fața justiției, aia pe care o hulim atâțea dar care ne asigură confortul să ne dăm cu părerea pe internet.

Este un film  care ar fi mers bine la cinema dar pe care îl poți vedea doar pe Netflix. Ceea ce îmi convine. După Shaft și Point Blank, Netflix reușește să ofere și ceva de calitate.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *