–nici nu mai stiu cand am scris lucrurile de mai jos despre The Stand, am zis sa le pun online ca sa nu uit de ele. daca sunt greseli sau typo aia e –

Am inceput The Stand pe la inceputului lunii iunie si am reusit sa o termin la sfarsitul lui octombrie. A fost o calatorie pe care nu stiu daca o mai pot face acum dar pe care clar o voi mai face la un moment dat. Voi incerca sa redau sentimentele pe care le-a trezit in mine.
Am simtit ca este o calatorie personala aceasta carte din doua motive – lungimea si subiectul incarcat. Subiectul principal aici este moartea, in diferitele ei forme. Moartea de o boala necrutatoare scapata dintr-un laborator, moartea din cauza nedreptatilor sociale, moartea pe care o simt supravietuitorii unei pandemii. Moartea are multe forme. In mod evident, o avem pe cea fizica. Mai exista un timp de moarte, care dureaza mai mult sa se faca vazuta, cea spirituala. Pana sa ajunga la cea fizica, unii oameni se degradeaza spiritual si mor din timpul vietii. Cel putin unii dintre ei.

Avem cazul lui Harold Lauders. Acesta a luat cu el toata amaraciunea si nedreptatile traite in vechea lume si a incercat sa le exorcizeze in noua lume. A incercat sa isi impuna personalitatea stralucita deoarece simtea ca poate sa stearga nedreptatile ce i s-au intamplat. Toata batjocura, toate insultele puteau fi distruse doar daca reusea sa fie cu Frannie. Ea era biletul lui de iesire din infern. Un iad pe care ceilalti i l-au construit si pe care el l-a acceptat ca pe o fatalitate. Asta pana la mare epidemie care a omorat majoritatea oamenilor. In acesta lume noua el putea sa fie altcineva daca Frannie il accepta. Moartea poate sa fie de mai multe feluri. Pentru Harold moartea a inceput atunci nu a acceptat refuzul. Un refuz care-l arunca intr-un trecut pe care nu-si putea permite sa-l retraiasca.

Multi dintre noi putem sa-l intelegem pe Harold..Avem zile cand vrem sa ne trezim intr-o dimineata si totul sa fie diferit. Noi sa fim altcineva, ceilalti sa ne vada altfel si totul sa fie cum ne-am imaginat noi ca trebuie. Lucrurile nu sunt asa si putem sa vedem cum se lupta cei doi Harold pe parcursul cartii. Unul stie ca este in puterea lui sa se schimbe si, astfel, sa isi schimbe viata. Celalalt este incarcat de venin si vrea ca lumea sa-i faca pe plac si sa ramana un copil suparat pe toti.

Sufletul a inceput sa-i duhneasca de amaraciune si razbune si a atras influenta nefasta a diavolului, in forma lui Randall Flagg. Fara sa realizeze acesta s-a aruncat in bratele mortii atunci cand a acceptat sa-i faca favoruri lui Flagg.

The Stand este a cincea carte publicate de Stephen King si cea mai lunga din toate cele pe care le-a publicat pana acum. Versiunea originala era limitata la aproape 900 de pagini. Faima si influenta de care acesta a ajuns sa se bucure l-a ajutatat sa poata publica o versiunea completa a cartii. Asa ne-a pricopsit cu un monstru de peste 1100 de pagini.

Jumatatea anilor 70 si inceputul anilor 80 a fost perioada cea mai potenta din punct de vedere literar pt King. A publicat 8 carti din 1975 pana in 1980(includ aici si cele 2 carti sub pseudonim). Avem Carrie, Salem s Lot, The Shining si The Stand. Impreuna cu IT, acestea sunt cele mai cunoscute carti scrise de Stephen King. Sunt si cele 4 cu care cred ca ar trebui sa inceapa orice cititor care doreste sa aiba un start bun in a-l cunoaste pe Stephen King.

The Stand incepe cu calatoria pe care Charles Campion o face de la locatia Project Blue, din desertul Californiei, pana in Arnette, Texas. Aici are o intalnire fatidica cu o mana de oameni adunati la benzinaria lui Dell. Printre ei se afla si Stu Redman, un personaj foarte important in povestea noastra. Stu nu stie cat de departe o sa ajunga de la noapte aia cand prezenta lui de spirit a pastrat benzinaria intacta. Poate ca in lunga calatorie pe care el si prietenii sai au parcurs-o la sfarsitul cartii, acesta s-a gandit ca era mai bine sa il lase pe Campion sa se faca praf in pompele de la benzinarie si sa arda impreuna cu virusul pe care l-a purtat jumatate de tara.

Lucrurile erau deja pecetluite cand a iesit din incinta Project Blue. Am putea sa spunem ca era inevitabil si ca diavolul si-a bagat coada. Nu se spune niciodata dar cred ca Randall Flagg a avut un rol in pandemia care a decimat populatia planetei. A influentat cumva accidentul produs in desertul californian.

Flagg este unul dintre raufacatorii care apar in mai multe carti de SK si in mai multe universuri create de acesta. Il avem aici, il avem in seria Dark Tower, Ochii Dragonului, colectia Hearst in Atlantis si in Gwendy’s Button Box.

Putem sa consideram ca totul a fost premeditat si ca Stephen King avea deja toate povestile undeva in subconstient. Putem sa ne amagim ca stim ce urma sa se intample judecand dupa tot ce s-a intamplat. Putem dar n-o vom face.

Apocalipsa este o carte care te consuma. Nu poti sa o citesti dintr-o suflare. Trebuie sa-i acorzi timp, sa-i oferi spatiu in sufletul tau, sa poti sa abosorbi multitudinea de personaje si evenimente.

Pe anumite planuri se observa ca-i scrisa la inceputul carierei literare. SE pierde cateodata in detalii, dezvolta personaje ca, apoi, sa le lase balta. Pe la sfarsitul cartii lucrurile se incheaga frumos si ne ofera o imagine destul de trista asupra naturii umane. Mereu o sa existe unii oamenii care vor impune forta asupra altora, indiferent de motivele cu care pleaca la drum. Omenirea este obisnuita sa domine sau sa fie dominata. Un final dulce amarui. Ne despartim de personajele pe care am ajuns sa le indragim. De unii pentru totdeauna, de altii pentru o perioada.

–-

Am inceput acum o luna si ceva sa citesc apocalipsa de Stephen King. Am cumparat editia in 3 volume. Momentan am terminat primul volum si am citit un sfert din al doilea. M-am oprit din lene si din cauza ca a venit caldura si nu am chef sa fac mai nimic.

Pana in acest punct am ajuns la concluzia ca este una dintre cartile alea complexe pe care trebuie sa le recitesti ca sa surprinzi toate detaliile si trimiterile. Cu cat te afunzi mai mult in poveste cu atat descoperi cat de vasta este lumea creata de SK.

Faptul ca au murit 99% din oameni ofera spatiul pentru mii de povesti si de scenarii. Nimeni nu stie cine a ramas in viata, cine se ascunde printre lanurile nesfarsite de porumb in Nebraska.

Asta iti ofera libertatea sa iti imaginezi si sa adaugi lucruri in acesta lume pe care nici macar autorul nu s-ar fi gandit sa le adauge. O carte care te elibereaza de necesitatea unei intrigi care trebuie neaparat dusa la capat. Poti sa citesti doar o parte din carte si, apoi, sa iti imaginezi restul.

Sunt acele recenzii la care trebuie sa te gandesti mult si bine. Le lasi sa ramana acolo in adancurile imaginatiei si iti vezi de viata. Apoi, intr-o seara de decembrie, te intorci la cartea respectiva. Aceasta carte se numeste The Stand – Apocalispa/Apocalispul in limba romana. Este magnus opus-ul lui Stephen King si una dintre cartile care au pus bazele universului creat de scriitorul american.

Am inceput sa-o citesc acum mai bine de jumate de an. Prin luna mai, cand m-am mutat la noua locatie. Mi-a luat cateva luni sa o termin. Ba citeam cate sute de pagini, ba o lasam cateva saptamani. Asta nu mi-a influentat intelegea povestii, cred ca m-a ajutat sa-i fac spatiu in suflet si in minte.

Exista multe momente care pot sa fie scoase din carte, multe pasaje care sunt de umplutura si nu sunt necesare. Avand in vedere ca am citit varianta Unabridged, ma asteptam sa fie lucruri putin plictisitoare. Este ciudat sa spui despre o carte care ti-a placut ca are parti plictisitoare. Asta este tributul pe care toate cartile lungi, sau seriile de carti, trebuie sa il plateasca. Ai nevoie de acea umplutura pentru a sustine timpii morti din actiune. Daca este doar actiune pe muchie de cutit, risti sa epuizezi destul de repede ce se poate intampla si sa ajungi sa te repeti. Cum se intampla in multe seriale care au prea multe sezoane. Imaginatia nu are limite dar un om poate sa creeze un numar limitat de lucruri noi intr-o perioada scurta de timp.

–to be continued–

Varianta video