Waves(2019) – cronică film

Waves ar putea avea ca subtitlu, obsesia de a fi perfect și consecințele ei. Cam despre asta este vorba aici.

Îmi este frică să scriu ceva despre filmul ăsta de frică să nu stric ceva la el. Waves este una dintre acele experiențe pe care le poți avea doar dacă ești pregătit. Nu este un film greu de înțeles și povestea este simplă. Este, totuși, greu de digerat. Două ore de emoție și de situații pe care încercăm să le evităm și să nu ne gândim la ele. Pe bună dreptate, nimeni nu își dorește să piardă ce are acum și vrea să țină cu toate forțele de lucrurile care dau semn acestei vieți.

Waves oferă o călătorie în viața unei familie afro-americane care duce o viață aparent perfectă. Afacerea familiei merge foarte bine, copii sunt sănătoși, populari și se descurcă bine la școală. Viitorul este asigurat și nimic nu-i poate supăra. Normal că lucrurile n-o să rămână mereu perfecte și rahatul o să lovească ventilatorul. Apar, ușor, ușor, lucruri de care ar trebui să se îngrijoreze dar pe care, din diverse motive, aleg să le ignore. Ei sunt puternici, ei nu o să pățească nimic.

Prima parte din film se concentrează pe viața băiatului din familie. Ne este prezentată relația încordată cu tatăl, aspirațiile sale în ceea ce privește sportul și nevoia de a-i demonstra tatălui că este demn de respectul și aprecierea lui. Este previzibil că ceva nasol o să întâmple dar magnitudinea acestui lucru mi-a întrecut așteptările. Este șocant, este dureros dar este foarte bine integrat în poveste. Totul duce la acel moment în care se sparge bășica și tot puroiul care s-a strâns se întinde peste tot. Folosesc această descriere ca să înțelegi exact cât de șocant a fost pentru mine scena care a schimbat tot în acest film.

A doua parte este povestită din perspectiva surorii. Cum se descurcă ea la școală, cum reușește să își facă primul iubit și cum este marcată de lucrurile pe care familiei ei le-a făcut. După tot întunericul din prima parte încep să se vadă razele de soare. Lucrurile încep să se relaxeze, lacrimile sunt vărsate și tema iertării apare tot mai mult în partea a doua.

Dacă prima oră din film a fost despre distrugerea, a doua este despre reconstrucție și acceptare. Astfel se completează perfect și construiesc împreună o imagine de ansamblu emoționantă și în care se vor regăsi multe persoane.

Cred că ăsta este una dintre cele mai bune filme despre o familie afro-americană pe care le-am văzut. Chiar dacă nu implică tema rasială cred că merită subliniat că nu pică în niciun clișeu pe care l-am văzut mereu când este vorba despre o familie de culoare. Nu sunt drogurile, sportul, rap-ul, gang-urile tema principală din film. Se pare că se poate ieși din temele deja dezbătute de atât de multe ori și crea ceva proaspăt, ceva care să fie mai apropiat de realitatea de azi decât de cea pe care unii regizori și-o imaginează despre comunitatea afro-americană.

Taylor Russell, Kelvin Harrison Jr, Alexa Demie, Sterling K. Brown, Renée Elise Goldsberry, Lucas Hedges. Fac roluri foarte bune și nu am simțit o secundă că sunt doar niște personaje pe care ei le joacă. Sunt câțiva actori tineri aici care cred că o să facă carieră în industria asta și care au foarte multe de oferit.

Regizorul, Trey Edward Shults, este abia la al treilea film și este și foarte tânăr, 31 de ani. Abia aștept să văd ce mai scoate.

Soundtrack-ul este bestial. Îl gășești aici.

Filmele independente devin din ce în ce mai bune. Încep să cred că acesta este locul unde poți să vezi filme care nu sunt neapărat cu supereroi sau cu nu știu ce subiect ultrasoficticat și plin de awarreness. Dacă și tu vrei să vezi un film normal, care te va emoționa, atunci Waves este alegerea potrivită.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *